Sofia Rotaru La umbra nucului bătrân

1972 Muz. Ionel Fernic Vers. Alexandru Dinescu La umbra nucului bătrân Pe banca învechită, Tu mă rugai să mai rămân Să te mângâi, iubito. Şin nopţile cu cer senin, Cu şoapte de iubire, Îţi mângâiam al tău păr fin Nebun de fericire. Acum aş vrea să mai rămân, Dar bancai putrezită. Şi frunza nucului bătrân De vânturi risipită. Şi tot chemânduten zadar Durerea, ce mă curmă, Ţiaducen plânsul meu amar Romanţa de pe urmă.