Emeric Imre Nebun de alb

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna De când mă simt tot mai bogat de tine Șimi stau pe tâmple soarele și luna Acum mie cel mai rău și cel mai bine. Și uite, nare cine să neajute Abiași mai ţine lumea ale sale Șintrun perete alb de muze mute Nebunii negri caută o cale. Și te iubesc cu milă și cu groază Tot cei al tău mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce capturează Regina neagră pentru veșnicie. Și te iubesc cu milă și cu groază Tot cei al tău mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce capturează Re