Tatiana Stepa Criză în întuneric

Tatiana Stepa Criză în întuneric Pădure dea dreapta, pădure dea stânga, Ce margini greţoase de hău Şi marea în ţărm îşi continuă tânga Şi mie mie rău. Ce mult întuneric, nu văd nicio cale, Vapoarelen mare sunt reci, În mine un haos întreg se prăvale Şi moarte, cum treci Dea dreapta pădure, pădure dea stânga Şi trupul beteag şi olog Şi marea în ţărm îşi continuă tânga Şi cui să mă rog Se vaită cucii în cuiburi ciudate Şi mie în mine mie greu. Şi marea bolnavă seagită şi bate În sângele meu. De ce să magăţ când sunt toate fugare Şi oamenii dorm liniştiţi, De tine, pădure, şi bornă şi mare, De voi ce nu ştiţi. Aprind o veioză şi faţa mie sură, Injecţia bate adânc Şi somnul sau moartea alene mă fură, Mie bine şi plâng. Atâta pustiu e pe buzele mele, Chimia ma dat vârstei reci, Mai sunt sanatorii deasupra în stele, Poţi, moarte, să treci. Versuri: Adrian Păunescu Muzică: Tatiana Stepa